De-atâta umblet prin toamne şi ierni
De mă priveşti, din mine nu mai discerni
Nici ce sunt, nici că sunt, nici c-am fost,
O umbră nătângă, atât, un rost fără rost.

De-atâta plutire pe mări şi oceane,
Vânat de piraţi, urmărit prin ocheane,
Luntraş fără luntre, îmbarcat doar în gând,
Sunt un pumn de ţărână căutând alt pământ.

De-atâta-nălţare spre boltite tării
Am rămas un punct vagabond, nu pe i,
N-am valoare, n-am trup, nici pretext
Să-mi găsesc vreun sălaş sau culcuş în vreun

De-atâta etern şi zăbavă în humă
Nu mă ia nimeni în serios nici în glumă,
Sub brazda de verde uitat, mai abitir
Din acest retrocedat cimitir.

Trimis de: NERO
Categorie: Poezii Autori celebri
Autor: Nicolae Rotaru
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1117 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!