Totul pleca de la argintiu in sus.
Frigul, tainele gerului fusesera abolite.
Adaugam aer-aerului, verde-frunzelor,
dragoste-inimilor, cer-ierbii,
dar mai cu seama inca o prezenta
prezentului.

Totul se incepea din aceast implinire.
Speranta era mai deasa decat lumina.

Ceea ce invingea devenea real
ca o pregatire solemna
pentru rasaritul soarelui
in ochiul noului-nascut.

Totul se intrupa de la acel strigat
tasnit din lucruri si care
impreuna cu ele constituia lucrurile.

Te iubesc, strigam, prezent
al vietii mele,
si strigatul
mi se desfacea in comete.

Categorie: Poezii Autori celebri
Autor: Nichita Stanescu
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9.75 (din 4 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1438 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!