Activitate:
Balerin. Cel mai bun balerin pe care il avea Romania in anii 1950-60. La acea vreme, era prim-balerin al Operei, partenerul lui Irinel Liciu, sotia lui Stefan Augustin Doinas.

Observatii:
Un fragment scurt de interviu.

-Domnule Gabriel Popescu, numele dumneavoastră înseamnă enorm pentru iubitorii de artă din România. Aţi marcat prin cariera dumneavoastră, un moment al baletului românesc şi, aş spune, european, mondnial. Totuşi, generaţiile noi ştiu mai puţine despre dvs. iar revenirea din acest an, la Bucureşti a fost un eveniment mai ales pentru aceia care au apucat să vă vadă pe scena Operei Române, în anii şaizeci. Din ce an aţi dansat la Operă?

- Din 1948, atunci a fost premiera cu ,, Macul Roşu’’, era un coregraf rus în anii de atunci, tulburi.Am lucrat atunci tot repertoriul românesc până în 1965, când am plecat. Au fost, laolaltă, 19 ani de balet.
- Şi cum era opera pe atunci?
- Era o nebunie, o splendoare…Eu dansam cu Irinel Liciu şi-mi amintesc acum marile noastre succese.
- Sălile erau pline…
- -Pline? Erau arhipline, nu aveai unde să arunci un băţ de chibrit.Eu, când dansam cu ea, câteodată nu auzeam muzica din cauza aplauzelor. Era epoaca de aur a baletului, a operei, cu Nicolae Herlea, cu Loghin, cu Zenaida Palli, cu atâţia cântăreţi uluitori…
- -Şi care erau coregrafii acelui timp?
- Adevărul este că ei semnau coregrafia dar paşii îi făceam tot noi, ei au fost importanţi în felul lor, nu pot să spun că Oleg Danovschi n-ar fi fost genial, dar eu aş nuanţa numele ăsta de ,,coregraf’’. Nu pot să spun că aveau o contribuţie în domeniul paşilor. Poate mai mult Romanovski. Sincer vorbind ( în paranteză fie spus am fost toată viaţa foarte sincer, poate din sinceritate chiar şi pierzi câteodată,dar într-un fel n-aveam ce pierde, fiindcă nimeni nu mi-a luat talentul,nimeni nu mi-a luat capacitatea mea de artist, şi poate dacă m-au urât ,m-au urât pe la spate) Oleg era un geniu coregrafic, avea idei extraordinare, dar nu avea paşi. Iar eu, ani de zile, la toate coregrafiile pe care le semna, dădeam paşii.
Erau sute şi chiar mii de paşi din care trebuia să alegem ce e bun. Poate că ceea ce alegeam el, eu nu acceptam fiindcă ştiam că pentru mine nu e bun sau pentru cuplul nostru nu e bun… Nu aveam toată încrederea în ceea ce alegeau alţii.
- Dar ce anume, dincolo de talentul dvs. extraordinar şi al doamnei Liciu, v-a făcut să fiţi atunci, în epocă, atât de celebri?
- Noi am reuşit să fim ca o vioară cu un arcuş. Eu am fost ca o mănuşă pentru Irinel, o mănuşă pe care o pui pe o mână fină. Extraordinar ne-am înţeles şi de aceea am făcut o performanţă extraordinară. Succesul era absolut. Mi se telefona acasă dacă într-adevăr dansez în acea seară. Erau patru cinci spectacole de mare valoare ca Şeherazada sau Lacul lebedelor ,Tricornul, galele naţionale, internaţionale cu toată pleiada de somităţi comuniste care veneau la operă. Venea Gheorghiu Dej, venea Tito, veneau şefi de state...
- Deci aveau totuşi sensul valorii artistice… De fapt, în ce moment aţi rămas în străinătate,momentul acela resimţit atât de dureros de toţi admiratorii baletului românesc şi ai dvs. personal?
- Cu ocazia Festrivalului Champs-Elysees, la Paris.
- Acum ar trebui să ne spuneţi ce a urmat după ce aţi răma sînt străinătate fiindcă, ştiţi foarte bine, au fost ani în care informaţiile despre dvs. nu mai circulau în România, erau interzise.
-Ei, acum poate că ar trebui practic să-mi scriu memoriile. Aşa cum stăm de vorbă acum şi povestim aici ( în casa Ilenei Iliescu n.n.) ar trebui practic să stăm de vorbă zile în şir… Însă practic ce-a fost mai greu, a trecut. Nu din punctul de vedere al meseriei , al artei mele, imediat ce am ajuns acolo am fost ajutat de Margot Fonteyn, de Rudolf Nureev, de Christian Dior, de David Wibson de la Covent Garden, de mari personalităţi… Am dansat imediat cu mare succes, prim balerin maestru de balet şi coregraf am fost la Zurich, unde la un moment dat am dus şi foarte mulţi cântăreţi români, de parcă s-ar fi mutat acolo Opera Română ,aşa de mulţi erau….cântau Zenaida Palli, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Octav Enigărescu, Ion Buzea, aproape că nici nu mi-ii amintesc pe toţi…

Categorii pentru Gabriel POPESCU:
Muzica

Personalitati decedate in tara Romania Romania

Personalitati decedate pe continentul Europa de Est

Personalitati aniversate in anul 1932 - Evenimente din anul 1932

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!