Lumea în care trãiesc eu aleargã în picioarele goale
peste cioburi, asfalt sau nisip cu personalitate
fãrã griji
fãrã bãtãi de cap
doar cu un furou marca addidas pe ea

punct ºi virgulã &

în camera mea e întotdeauna prea cald,
ca ºi cum balaurii copilãriei ar fi suflat aerul pe care
îl respir
ºi, ca sã vã conving cã aºa e,
o sã vã arãt norul de pe tavan

punct

de fapt,
muºtele au picioare
ºi ar putea foarte bine sã ºi meargã nu numai
sã-mi bâzâie pe la urechi
aiurea
dar dacã n-ar zbura probabil cã ar merge prea mult
ºi-ar obosi

cum oboseºte soarele sã mã trezeascã în fiecare dimineaþã

punct

iar asta a fost probabil ultima poezie pe care am scris-o.

Trimis de: Dana Muºat
Categorie: Poezii Autori in devenire
Autor: Dana Muºat
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1201 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!