Descriere: Sfatul Basarabiei a votat unirea cu Tara Romaneasca. Era prezent primul-ministru român, Marghiloman, care a citit declaratia guvernului sau privind autonomia Basarabiei. Prof. C. Stere a fost cooptat în Sfatul Tarii. Ion Buzdugan a dat citire declaratiei Blocului Moldovenesc, iar T. Barca celei a fractiunii taranesti, raliata si ea ideii unirii. Delegatul polonezilor a votat favorabil, dar delegatul ucrainienilor, germanilor, bulgarilor si gagauzilor s-au abtinut de la vot.
Pentru unirea cu România au votat favorabil 86 delegati, 3 contra, 36 s-au abtinut, iar 13 au lipsit.
Observatii: Proclamatia Sfatului Basarabiei: "Republica Democrata Moldoveneasca Basarabia, în hotarele ei dintre Prut si Nistru, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldovei, în puterea dreptului istoric si a dreptulul de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi înainte si pentru totdeauna se uneste cu mama sa, România" (I. Nistor, "Istoria Basarabiei", Bucuresti 1991)
Basarabia a decis unirea cu România într-o zi de marţi, 27 martie. Nimeni n-a crezut atunci că timpul va aduce mai multe ceasuri rele pentru această provincie istorică românească.
Miercuri, ziarul “România Nouă”, apărut la Chişinău, titura entuziast: “Basarabia s-a unit cu Ţara-Mamă”. Pe atunci, ţara era sfântă şi se scria cu majusculă. Jurnalul costa de obicei 15 copeici şi avea două pagini. Miercuri, 28 martie, a costat 30 de copeici. Şi conţinutul era dublu. Şi mai ales epocal.
Textul e emoţionant: “Ziua de 27 martie 1918 este pentru Basarabia ziua Dreptăţii celei mari. În această zi, Istoria a reparat marea nelegiuire săvârşită la 12 maiu 1812, când trupul Moldovei a fost frânt în două şi partea ei dintre Prut şi Nistru a fost dată pe mâini stră- ine cari au vrut să o sugrume. Dumnezeul neamurilor ne-a supus timp de sute de ani la încercări grele, astăzi El îşi întoarce mila sa spre noi”. Ca şi “Sfatul ţării”, ziariştii conduşi de directorul Onisifor Ghibu credeau că unirea s-a săvârşit “pentru totdeauna”.
„Cu adâncă emoţie şi cu inima plină de bucurie, am primit ştirea despre spontanul act ce s-a săvârşit la Chişinău. (...) Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat în zile de restrişte să văd după o sută de ani pe fraţii basarabeni venind iarăşi la Patria-Mamă“, scria regele Ferdinand.
